Biserica parohială

Este o bisericuţă ascunsă de brazi seculari într-un peisaj cu totul aparte. Ferită de gălăgia urbană, sub adăpostul pădurii şi într-o linişte patriarhală, bisericuţa cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ascunde o istorie de peste cinci secole. Monument istoric, fost schit de călugări, biserica se poate înscrie ca mărturie a celor mai vechi chinovii din Oltenia. Prima atestare documentară a schitului este în anul 1489 sau 1490 (6998) când domnitorul Vlad Călugărul îi întăreşte stăpânirea pe o moşie aflată pe locul bisericii actuale.[1] Istoricul Dinu C. Giurescu consideră că biserica ar fi existat de la sfârşitul secolului al XIV-lea sau începutul celui următor.[2] Pisania menţionează că Stoica vel paharnic, strămoşul vestitei familii olteneşti a Pârâienilor, în anul 1522 zideşte din temelie biserica cu hramul Sfinţii Îngeri pentru a fi lăcaş de pomenire al familiei.[3] Documentar apare într-un hrisov emis de către Radu Vodă Paisie care întăreşte mănăstirii la 11 decembrie 1535 (7044) posesiunea asupra braniştei din jurul chinoviei, dar şi asupra satelor Vlădeşti, părţile lui Jitian, ale lui Manea şi fraţilor lor,  cumpărate de la ei de către pârcălabul Oprea şi vornicul Radu pe care le-au donat schitului. Petru cel Tânăr, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte la 8 ianuarie 1567 stăpânirea Mănăstirii Arhanghelul Mihail asupra moşiei din jurul ei.[4] O altă mărturie o întâlnim în anul 1667 când Radu Vodă Leon porunceşte episcopului Ignatie de la Râmnic[5] să nu schimbe dreptul boerilor Pârâieni de a numi egumen la Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, ctitoria lor, pentru că este pomană de la moşi, de la strămoşi. La 20 septembrie 1717 (7226), schitul va fi închinat Patriarhiei din Alexandria[6] (prin metohul Segarcea, Dolj) şi va rămâne astfel până la secularizarea averilor mănăstireşti. Schitul avea ,,moşii, mori, vii, ţigani şi rumîni”. Datorită degradării, biserica schitului a fost rezidită din temelie în anul 1725 de către arhimandritul Petronie (Partenie) de la Segarcea şi Gherman ot Aranghel, egumenul schitului, pe temelia unei ctitorii existente din timpul lui Vlad Călugărul, din 1489-1490. Cu această ocazie au pus de s-a cioplit în piatră pe patru rânduri deasupra uşii în pridvor următoarea pisanie: ,,Această sfântă şi dumnezeiască besearică ce se kiamă Arhanghel, unde să prăznuiaşte hramul Sfinţilor Îngeri, care din temelie au fostă zidită de jupan Stoica vel paharnic, leat 7030 (1521-1522) şi fiindă veke s-au surpat. Iar acum în zilele kesariceştii împărăţii s-au apucat kir Partenie (Petronie) arhimandrit ot Segarcea şi cu egumenul Gherman ot Arhanghel de au făcut-o cu cheltuiala lor ca să le fie pomană în veci. Septemvrie (20) leat 7234” (1725-26).[7] În perioada 1816-1817, biserica este reînnoită de către arhimandritul Sofronie[8] (Zlătăreanul) ,,cu ajutorul material al lui Hagi Enuş, negustor craiovean care termina şi biserica Hagi-Enuşi din Craiova, ctitorită de fratele său Nicolae la 1800.[9] În 1894 biserica a fost din nou reparată şi cu această ocazie i s-a refăcut şi zugrăveala. Târnosirea a avut loc la 8 noiembrie acelaşi an. Iată textul pisaniei: ,,Ajutând Dumnezeu s-a restaurat zugrăveala bisericii Sf. Voievozi Mihail şi Gavril prin mijloacele oferite de următorii enoriaşi ai acestei biserici: Preotul Gheorghe, Gheorghe Beldiman, întâiul stăruitor, Nicolae Stoiculete, Gr. Beldiman, N. Beldiman, Nita Marinescu, Gr. Stoiculete, Constantin Răduţ, I. Stoiculete, Ion Beldiman, Iancu Niţă, Ion al Neacşăi şi alţii pentru mântuirea lor şi a rudeniilor lor, vii şi răposaţi”. I s-au făcut reparaţii în anii 1811, 1894, 1921, 1925 şi 1940 după cutremurul din noiembrie. În septembrie 1990, după reparaţii capitale desfăşurate sub îndrumarea Pr. Paroh iconom stavrofor Emilian Părăuşeanu, biserica a fost resfinţită de Arhiepiscopul Gherasim Cristea. Aceste personalităţi ale neamului nostru românesc cum ar fi Stoica Pârâianul, egumenul Gherman, arhim. Petroniu, Sofronie Zlătăreanul, iar din cătunul Aranghel: preotul Gheorghe Beldiman, Nicolae Stoiculete, Constantin Răduţ, Ion Beldiman, Grigore Beldiman, cu toţii au contribuit la propăşirea vieţii culturale şi a vieţii bisericeşti din acest loc. Biserica este şi rămâne un interesant obiectiv de studiu, tocmai prin faptul că este primitivă în toate privinţele, şi cu toate acestea unitară. În secolul trecut a fost vizitată de scriitori iluştrii ca: Alexandru Odobescu, Ioan Slavici şi alţii. Schitul a fost nu numai altar de rugăciune, ci şi locaş de cultură. Aici se şcoleau diecii ca notari ai satelor care, alături de monahi şi viitori preoţi, au reuşit să deprindă primele noţiuni de citire, scriere în slavonă şi greacă. Devenită biserică de mir, ea deserveşte satele Aranghel, Priba şi o parte din strada Ştirbei Vodă.[10] (biserică de cimitir). [ARHITECTURĂ] Biserica este construită din zid în formă de navă, pronaosul este despărţit de naos printr-o deschidere boltită, sprijinită pe câteva coloane, în exterior este prezent un brâu de cărămidă, care o înconjuară la jumătatea distanţei dintre soclu şi cornişă. [PICTURĂ] Pictura este, atât cea veche cât şi cea nouă, fără o valoarea deosebită. În pronaos sunt pictaţi ctitori Safronie şi paharnicul Stoica, ţinând biserica în mâini, iar pe partea de sud Hagi Enuş, fratele său Petru şi familia Beldiman. [ISTORICUL BISERICII FILII] Biserica filie cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este o construcţie nouă, ridicată din temelie după evenimentele din 1989, la insistenţa preotului paroh şi din dorinţa expresă a enoriaşilor. Este situată pe strada Ştirbei Vodă  în mijlocul comunităţii, la limita cu comuna Vlădeşti pe partea stângă ce duce spre Staţiunea Băile Olăneşti. Credincioşii creştini ortodocşi din Parohia Sfinţii Arhangheli, împreună cu preotul paroh Emilian Părăuşeanu şi-au propus încă din vara anului 1990 construirea unei noi biserici în localitate, deoarece cea existentă, fost schit de călugări, datând din anii 1489-1490, situată în cătunul Aranghel este foarte mică, neîncăpătoare desfăşurării cultului nostru ortodox. De aceea, după anul 1990 şi până în anul 1993 preotul paroh a stăruit şi s-a ocupat îndeosebi pentru retrocedarea terenurilor avute de Biserica Sfinții Arhangheli, obţinând după nesfârşite procese în instanţă şi suprafaţa de 1500 m.p. pe care s-a construit biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. În vara anului 1994, la iniţiativa preotului paroh, sub directa sa coordonare, împreună cu membrii Consiliului parohial şi epitropii Florică Toma şi Gheorghe Popescu, încep lucrările de şantier în regie proprie la sfântul locaş. Parohia Sfinţii Arhangheli fiind mică, cu un număr de 120 familii şi cu posibilităţi financiare reduse, execuţia lucrărilor a înaintat foarte greu, întinzându-se pe o perioadă de 10 ani (1994-2004). [ARHITECTURĂ] Biserica a fost construită din zid în formă de navă, este de dimesiuni mici, în plan treflat, cu pridvorul deschis fiind acoperită cu tablă.